E liniste,mult prea liniste.In aer pluteste un iz de pericol si niste ochi de sticla privesc amenintator spre cei trei copii care dorm adanc,ghemuiti unul in altul.
O clipa,doar de o clipa a fost nevoie pentru ca acei ochi invaluiti de intuneric sa se napusteasca asupra lor si sa le tulbure somnul.Fara sa inteleaga ce se intampla,copiii se ridica cu greu de pe iarba moale si putin umeda din fata casei,unde au fost aruncati.Agresorul dispare lasand in urma tipete de ura.
Un soare fals rasare brusc si lumina rece isi arunca cateva raze asupra lor.Copiii se iau de mana si privesc in jurul lor,apoi ochii lor raman fixati spre un balcon ingust,de unde o femeie cu pielea alba,mult prea alba si cu parul blond ii priveste trista si lasa sa se inteleaga multa durere si regret.
Cu voci aproape stinse spun in cor:
-Adio mama.
Nu e loc de tristete in sufletul lor insa si imediat pleaca,parca grabiti,impinsi de la spate.
- -Eu mi-am dorit sa ma fac vanator,spune unul.
- -Si eu,eu am visat inca din prima clipa ca o sa vad lumea intreaga,spune altul.
Al treilea tace,ii priveste pe ceilalti si le zambeste cald.
In fata lor,se intinde o poteca pietruita,luminata de alti cativa sori la fel de falsi ca si primul.La fel de grabiti acestia pasesc cu picioarele desculte,cu pasi marunti si in jur se lasa o liniste grea.
Rand pe rand,apune cate un soare in spatele lor.Poteca devine tot mai rece si copiii se aduna unul langa altul.
-Imi e frig.
-Si mie.
Celalalt nu spune nimic si inchide ochii lasandu-si capul pe umarul fratelui sau,parca nevrand sa vada incotro se indreapta.Poteca devine sticloasa,ultimul soare apune si lasa in urma lui frig si intuneric.
Copiii ajung in capatul potecii care se intersecteaza cu un drum ciudat.Doua stele cazatoare trec fulgerator prin fata lor,insotite de un zgomot asurzitor.
Se opresc si privesc cum o femeie aparuta din intuneric,traverseaza in urma stelelor,speriata si tinand un copil,strans,de mana.De partea cealalta a drumului se asterne o ceata groasa si iar o liniste grea.
-Imi e frica,spune unul.Nu primeste nici un raspuns,nici o replica.Trec drumul si se aseaza toti 3 in iarba la fel de moale si umeda .Se culca unul langa altul,ghemuiti ,inchid ochii si cu o voce obosita,stearsa isi spun in soapta:
-Am murit.
Paul tresare din pat,trezit de un zgomot scurt si puternic.Se duce grabit spre usa de la intrare,uitata deschisa,unde apuca sa vada o silueta mica,de animal care se repede spre iesire.Iese afara si in lumina becului priveste in fata casei,pe iarba,cei trei pui de pisica recent nascuti se zbateau,tremurand si plini de rani.
Ii pune inapoi in cutie si nehotarat se invarte pe loc cateva secunde,priveste in cutie si vede cum cei trei se misca din ce in ce mai lent,scancetul lor auzindu-se tot mai slab.E deja prea tarziu,isi spune si se indreapta spre poarta.In coltul casei,sub acoperis,o pisica alba cu pete galbui priveste nemiscata .
Doi dintre pui incep sa scanceasca tare pentru cateva secunde apoi tac brusc.In noaptea tarzie si rece,Paul porneste grabit pe trotuarul luminat de cateva becuri amplasate pe niste stalpi indepartati unul de celalalt.Lasand in spate ultimul stalp,se afunda in intuneric.
In capatul strazii,se opreste brusc ,ferindu-se de o masina ce trece in viteza,claxonand.In urma ei,parca de nicaieri,tasneste alergand un caine cu un pui,care dispar speriati de partea cealalta a drumului.
Unul dintre pui mai scanceste odata.Paul traverseaza si ii aseaza pe iarba udata de ceata densa.Priveste in cutie si nu mai observa nici o miscare.
Cu regret ii lasa acolo si pleaca,face cativa pasi si se opreste brusc.Un ultim scancet il face sa tresara,si-a amintit,si priveste inapoi venindu-I greu sa creada.Dupa cateva momente isi spune incet:
-Au…..murit.
